Streisângeorgiu

Distribuie

Streisângeorgiu (în germană: Sankt Georg, în maghiară: Szentgyörgy) este un sat situat în județul Hunedoara, Transilvania, România, parte a orașului Călan.

Cuprins

1 Istorie
- 1.1 Biserica Medievală „Sfântul Gheorghe”
- 1.2 Hidrocentrala din Streisângeorgiu
2 Personalități

Istorie

Satul Streisângeorgiu este atestat documentar în anul 1377. Începând cu anul 1968, satul a fost declarat localitate componentă a orașului Călan, anterior fiind reședința comunei cu același nume. În 1920, numărul de locuitori era de 748, iar primarul era Pădurean Moise.^[1]

În aceeași perioadă, Streisângeorgiu a fost recunoscut pentru una dintre cele mai bogate biblioteci din Țara Hațegului. Biblioteca avea în 1928 un număr de 199 de cărți, majoritatea în limba maghiară, dar și un număr semnificativ de opere clasice românești și literatură didactică.^[2]

Streisângeorgiu a avut de suferit în timpul Revoluției Române din 1848-1849, înregistrând pagube semnificative și pierderi de vieți omenești. În timpul conflictelor, satul a suferit o pagubă de 1000 de florini și au murit 23 de persoane.^[3]

Biserica Medievală „Sfântul Gheorghe”

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Streisângeorgiu este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură medievală din Transilvania și România. Construită în stil romanic între anii 1313-1314, pe locul unei biserici de lemn datată în perioada 1130-1140, biserica se remarcă prin vechimea și arhitectura sa bine conservată. Construcția a fost realizată cu piatră adusă de la o villa rustica romană din apropiere, utilizată atât pentru ziduri, cât și pentru pardoseală și mobilier. Pictura murală din interiorul bisericii a fost realizată în trei etape: prima în 1313-1314, a doua în 1408, iar cea de-a treia în 1743 de către zugravul Gheorghe Șandor din Făgăraș. Pe la 1850, a fost adăugat un pronaos, înlăturat la restaurările din 1975 pentru a reveni la forma originală a monumentului.^[4]

Hidrocentrala din Streisângeorgiu

Hidrocentrala din Streisângeorgiu, inaugurată în 1934, a jucat un rol important în furnizarea de energie pentru Uzina „Victoria” din Călan. În 1971, o decizie a autorităților de a dinamita barajul din satul Ruși pentru a preveni inundațiile a condus la încetarea funcționării hidrocentralei. De atunci, hidrocentrala a rămas nefolosită și într-o stare de degradare avansată.^[5]

Personalități

Ioan Ocolișan (1931-2013). A urmat școala primară în satul natal, liceul la Hațeg, și studii universitare la Cluj-Napoca. A fost profesor de istorie și limba latină la unitățile școlare din Călan, director al Liceului Teoretic Călan și senator în Consiliul Popular Județean Hunedoara. După 1990, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Călan pentru contribuția sa la cercetarea istorică a comunității.^[6]

Orbán Antal (1887-1940). S-a născut la data de 24 aprilie 1887 în Streisângeorgiu. Și-a început studiile la Budapesta și le-a continuat la Școala profesională de stat din Odorheiu Secuiesc, iar studiile superioare la München, Paris și Bruxelles. Între 1914-1918 a fost sculptor militar, iar după război a devenit profesor la Școala Națională de Arte Aplicate din Budapesta. A realizat numeroase sculpturi apreciate de criticii de artă. S-a stins din viață în 1940, la Budapesta.^[7]

Ieronim Uiețiu (1859-1928). Absolvent al Institutului Teologic din Sibiu și important membru al Asociației Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, preotul Ieronim Uiețiu. În anul marii unirii a fost președintele Consiliului Național Român din Streisângeorgiu. Își doarme somnul de veci în imediata apropiere a bisericii medievale din localitate, unde a slujit. Tot acolo își doarme somnul de veci și fiul său Ioan, decedat la data de 11 iunie 1899, elev în clasa a III-a la gimnaziul din Orăștie când s-a stins din viață.^[8]