Nicolae Itul -

Distribuie

Nicolae Itul (n. 10 decembrie 1923, Sălașul de Sus, jud. Hunedoara – d. decembrie 2009, Călan) a fost un deținut politic, fondator al parohiei greco-catolice din Călan, după redobândirea libertății în 1989.

Cuprins

1 Date biografice
- 1.1 Detenția în regimul comunist
- 1.2 Activitatea postdecembristă
2 Bibliografie

Date biografice

Nicolae Itul s-a născut la data de 10 decembrie 1923 în Sălașul de Sus, județul Hunedoara, în familia lui Petre și Ana Itul, țărani plugari. A urmat liceul la Petroșani și Lugoj, unde a intrat în contact cu ideologia Mișcării Legionare, devenind membru al Frățiilor de Cruce în 1942. În acest context, a fost implicat în activități politice care au condus la arestarea sa în timpul regimului lui Ion Antonescu. În perioada 1942-1944, Nicolae Itul a fost închis în penitenciarele de la Aiud și Ploiești.

După eliberare, a fost înrolat pe front în Moldova, participând la luptele din Al Doilea Război Mondial. La finalul războiului, și-a reluat studiile și s-a înscris la Politehnica din București, dar schimbările politice din 1947 l-au determinat să se implice în organizarea unui grup de rezistență morală. Grupul, format din colegi de facultate precum Anghel Avram, Adrian Bota, Gavrilă Lateș și Ioan Precup, a redactat un manifest împotriva regimului, denunțând foamea și mizeria din țară.^[1]

Nicolae Itul a avut un frate, Petre Itul, care a fost și el deținut politic, arestat de Securitatea Deva în 1952. Nicolae Itul s-a căsătorit în 1968 cu Dorina Itul (născută Crâng), profesoară și artist plastică. Cuplul nu a avut copii.^[2]

Detenția în regimul comunist

În 1948 a fost arestat de autoritățile comuniste pentru implicarea în activități anticomuniste. A fost condamnat la închisoare, fiind deținut timp de 15 ani în mai multe penitenciare și lagăre, printre care Jilava, Pitești, Gherla, Aiud, Periprava și Poarta Albă.

Detenția sa a fost marcată de condiții dure, de la foamete și boli până la izolarea prelungită. A fost martor la diverse episoade din timpul „reeducării” de la Pitești, dar a reușit să evite implicarea directă în torturi datorită transferului său la alte închisori. În perioada petrecută la Gherla, a intrat în contact cu figuri politice importante din perioada interbelică.

Eliberat în mai 1964, după decretul de amnistie generală, Nicolae Itul s-a stabilit în orașul Călan, unde a lucrat într-o întreprindere locală și a continuat să se implice în activități culturale și religioase.

Activitatea postdecembristă

După căderea regimului comunist în 1989, Nicolae Itul s-a implicat în revitalizarea Bisericii Greco-Catolice din orașul Călan și a fost activ în organizații civice, precum „Pro Basarabia și Bucovina”. A participat la ridicarea Memorialului de la Aiud, dedicat victimelor represiunii comuniste, și a oferit interviuri despre experiențele sale din detenție, devenind o sursă importantă de informații pentru cercetătorii perioadei comuniste.

Nicolae Itul a decedat pe 2 decembrie 2009, în Călan. Soția sa, Dorina Itul, i-a urmat la scurt timp, decedând în luna ianuarie 2010.