Nichita Stănescu

Distribuie

Nichita Stănescu (n. 31 martie 1933, Ploiești, România – d. 13 decembrie 1983, București, România) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române ^[1]. Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, aparținând neomodernismului din anii 1960-1970.

Cuprins

1 Biografie
- 1.1 Viața personală
- 1.2 Activitatea literară
2 Opera
3 Premii și distincții
4 In Memoriam

Biografie

Tatăl său, Nicolae Hristea Stănescu, s-a născut la 19 aprilie 1908 într-o familie de țărani prahoveni care au devenit meșteșugari și comercianți în Ploiești. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, născută la 16 februarie 1910 în Voronej, a fost fiica generalului și fizicianului Nikita Cereaciuchin. Familia sa s-a refugiat în România în urma Revoluției din Octombrie, stabilindu-se în Ploiești.

Nichita Stănescu a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești între 1944 și 1952, continuând cu Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1957.

Viața personală

În 1952, s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, dar mariajul lor a durat doar un an. În 1962, s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, iar în 1982 cu Todorița (Dora) Tărâță. Relațiile sale personale, inclusiv cea cu poeta Gabriela Melinescu, au influențat temele și stilul său poetic.

Activitatea literară

1955 – Nichita Stănescu și-a adunat poeziile sale „bășcălioase” într-un volum numit Argotice — cântece la drumul mare, publicat foarte târziu, după moartea sa, în 1992, de Doina Ciurea.
1957 – În luna martie, Nichita Stănescu debutează simultan în revistele Tribuna din Cluj și în Gazeta literară cu trei poezii.
1957-1958 – Este, pentru scurt timp, corector și apoi redactor la secția de poezie a Gazetei literare (director, Zaharia Stancu).
1960 – La sfârșitul anului, debutează cu volumul Sensul iubirii.
1963 – Are loc prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia.
1964 – Apare, la începutul anului, O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primește Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaște pe poeta Gabriela Melinescu și, în tensiunea relației lor, poetul creează cele mai explozive poeme ale sale.
1965 – Apare, în martie, volumul de poezii Dreptul la timp.
1966 – Publică, la Editura Tineretului, volumul 11 elegii. Elegiile vor apărea integral însă abia în anul următor, în prima sa antologie, Alfa.
1967 – Trei volume ale sale sunt tipărite: Roșu vertical, antologia Alfa și volumul de poezii Oul și sfera.
1969 – Tipărește Necuvintele, care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare și volumul de poezii Un pământ numit România. Este numit redactor-șef adjunct al revistei Luceafărul, alături de Adrian Păunescu.
1970-1973 – Este redactor-șef adjunct la România literară, revistă condusă de Nicolae Breban.
1970 – Publică volumul În dulcele stil clasic și a doua antologie din opera sa cu un titlu neutru, Poezii. Susține o rubrică lunară în revista Argeș.
1971 – Apar, în Iugoslavia, două cărți traduse: Belgradul în cinci prieteni, ediție bilingvă de poezii inedite și Nereci (Necuvintele).
1972 -Publică două noi volume de poezii: Belgradul în cinci prieteni și Măreția frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire, obține, pentru a treia oară, Premiul Uniunii Scriitorilor.
1973 – Scoate o antologie de poezii de dragoste Clar de inimă.
1974 – În martie, de ziua lui, are o revelație a morții sub forma unui îngrozitor tunel oranj.
1975 – Obține, pentru ultima oară, Premiul Uniunii Scriitorilor și i se atribuie Premiul internațional Johann Gottfried von Herder. Tipărește cea de-a patra antologie a sa, Starea poeziei, în colecția Biblioteca pentru toți. Devine publicist comentator la România literară. Se mută în ultima sa locuință, din Str. Piața Amzei, nr. 9.
1977 – La 4 martie, poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ștefănescu, și este lovit de un zid care s-a prăbușit după cutremur. În urma șocului, suferă o paralizie de scurtă durată a părții stângi a corpului, care va lăsa ceva sechele și după vindecare. Scriitorul suedez Arthur Lundkvist îl propune Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaților la Premiul Nobel.
1978 – Publică volumul de poezii Epica Magna, care primește, în același an, premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.
1979 – Lansează volumul de poezii Operele imperfecte. Editura Narodna Kultura, din Bulgaria, îi publică volumul Bazorelief cu îndrăgostiți, traducător Ognean Stamboliev. Se presupune că a fost nominalizat de Academia Suedeză la Premiul Nobel pentru Literatură, alături de Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghor. Laureatul va fi poetul grec Odysseas Elytis. De obicei, sunt nominalizați într-un singur an, în etapa finală, trei sau patru scriitori, dar nu se cunoaște acest lucru decât după desecretizarea voturilor, care este dezvăluită după 50 de ani. Deci nu știm dacă Nichita Stănescu a fost nominalizat la premiul Nobel sau doar propus, cum sunt, de altfel, mulți scriitori.
1980 Discul Nichita Stănescu – o recitare, realizat de Constantin Crișan în colaborare cu Augustin Frățilă, este pus în vânzare de Casa de discuri Electrecord. Vizitează Satu Mare, fiind acompaniat de scriitorii Gheorghe Pituț, Petre Got, Ion Iuga, Mihai Olos, George Vulturescu, Radu Ulmeanu, Alexandru Pintescu.
1981 – În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă și poetul se internează la spitalul Fundeni.
1982 – În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri și semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui este o selecție din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariție editorială. În iulie se căsătorește cu ultima sa soție, Todorița Tărâță (Dora). Călătorește prin Macedonia și Iugoslavia, înainte să-și fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea, accident care-l va imobiliza în casă timp de șase luni.
1983 – La finele lunii ianuarie, Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu solicită directorului Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a lucrării Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu. La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viață, poetului i se organizează o sărbătorire națională. Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în special în Iugoslavia. În timpul unei călătorii în această țară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenția medicilor.
1985 – Apare volumul inedit Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, Editura Cartea Românească, 1985, (inițial Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu au publicat în întregime Antimetafizica în suplimentul literar al Scânteii Tineretului, în 1983).
1992 – Este editată Argotice — cântece la drumul mare, subintitulată „poezii”, ediție alcătuită, îngrijită și prefațată de Doina Ciurea, București, Editura Românul, 1992.
2001 – În Bulgaria, la Editura Zaharie Stoyanov, Sofia – colecția Ars Poetika apare O viziune a sentimentelor, traducere și prefață Ognean Stamboliev. Volum premiat de Uniunea traducătorilor din Bulgaria și Soros.
2012 – Reprezentat cu trei poeme (maximum) în Testament – Anthology of Modern Romanian Verse – Bilingual Edition (English/Romanian) – Testament – Antologie de Poezie Română Modernă – Ediție Bilingvă (Engleză/Română) – (antolog și traducător Daniel Ioniță, Editura Minerva 2012).
2013 – Ordinea cuvintelor – 300 poeme – traducerea, prefața și tabel cronologic de Ognean Stamboliev, ed Avangardprint, Bulgaria.

Opera

Volume de poezie

Sensul iubirii (1960)
O viziune a sentimentelor (1964)
Dreptul la timp (1965)
11 elegii (1966)
Roșu vertical (1967)
Alfa (1967)
Oul și sfera (1967)
Laus Ptolemaei (1968)
Necuvintele (1969)
Un pământ numit România (1969)
În dulcele stil clasic (1970)
Poezii (1970)
Belgradul în cinci prieteni (1972)
Cartea de recitire (1972)
Măreția frigului (1972)
Clar de inimă (1973)
Starea poeziei (1975)
Epica Magna (1978)
Operele imperfecte (1979)
Carte de citire, carte de iubire (1980)
Noduri și semne (1982)
Oase plîngînd (1982)
Respirări (1982)
Strigarea numelui (1983)

Volume postume

Argotice – cântece la drumul mare (1992)
Antimetafizica (1985)

Antologii și traduceri

Testament – Anthology of Modern Romanian Verse – Ediție Bilingvă (2012, 2015)
Pieta – Eine Auswahl rumänischer Lyrik (2018)
O viziune a sentimentelor – Traducere și prefață Ognean Stamboliev (2001)

Premii și distincții

1964 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii O viziune a sentimentelor
1969 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii Necuvintele
1972 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de eseuri Cartea de recitire
1975 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru antologia de poezie “Starea poeziei” (selecție de autor)
1975 Premiul Internațional „Gottfried von Herder”
1978 Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii Epica Magna
1982 Premiul „Cununa de Aur” al Festivalului internațional Serile de Poezie de la Struga (Macedonia iugoslavă)

In Memoriam

Nichita Stănescu, unul dintre cei mai mari poeți români ai secolului XX, a fost onorat în numeroase moduri după moartea sa. Diverse instituții și locații din România poartă numele său, iar contribuțiile sale literare au fost recunoscute prin monumente și alte omagii.

Instituții de învățământ

Școala Gimnazială din Baia Mare, strada Iza nr. 2, este numită Nichita Stănescu.
Școala Gimnazială din comuna Mereni, Constanța, se numește Nichita Stănescu.
Școala Gimnazială din comuna Ceptura, Prahova, poartă numele marelui poet.
Școala Gimnazială nr. 17 din Galați poartă numele lui Nichita Stănescu.
În anul 1990, un liceu bucureștean primește numele poetului.
În anul 2009, un prestigios colegiu ploieștean primește numele marelui poet.

Monumente și locuri publice

În anul 1999, Parcul din Piața Victoriei, Ploiești, primește numele marelui poet.
Tot în 1999, în centrul Ploieștiului este dezvelit un bust al poetului.
În anul 2000, strada din Ploiești pe care se află casa natală a poetului este redenumită Nichita Stănescu.
În anul 2002, se inaugurează Muzeul Memorial Nichita Stănescu.
În anul 2012, la Școala Gimnazială din comuna Ceptura este dezvelit un bust al poetului.
În anul 2019, Nichita Stănescu a fost declarat, post-mortem, cetățean de onoare al Ploieștiului.

Numismatică

Banca Națională a României a pus în circulație, la 24 aprilie 2023, în atenția colecționarilor, o monedă comemorativă, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu. Moneda este de argint, cu titlul de 999‰, este rotundă, cu valoarea nominală de 10 lei, are greutatea de 31,103 grame, diametrul de 37 mm, iar marginea este zimțată. Toate monedele din această emisiune, cu un tiraj de 5.000 de exemplare, sunt de calitate proof.