Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a avut loc la 1 decembrie 1918 și a fost convocată de către Marele Sfat Național Român, prin intermediul Consiliului Național Român Central de la Arad (CNRC). La acest eveniment au participat 1.228 de delegați care au votat Rezoluția de la Alba Iulia, prin care s-a hotărât unirea Transilvaniei cu Regatul României. Adunarea s-a desfășurat în vechea sală a Casinei Militare din Alba Iulia, cunoscută astăzi sub numele de Sala Unirii
Cuprins
Contextul istoric
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, desfășurată la 1 decembrie 1918, a avut loc într-un context istoric complex, marcat de finalul Primului Război Mondial. După patru ani de conflict global, înfrângerea Puterilor Centrale a dus la prăbușirea marilor imperii europene, inclusiv cel austro-ungar, din care Transilvania făcea parte. În acest context, popoarele aflate sub dominația acestor imperii au început să își revendice dreptul de a decide asupra propriului lor destin și de a constitui state naționale independente.
Pregătirea Adunării
Pregătirile pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia au fost intense și au implicat mobilizarea întregii comunități românești din Transilvania. Consiliul Național Român Central, principalul organ politic care reprezenta interesele românilor transilvăneni, a emis la 15 noiembrie 1918 o convocare oficială pentru adunarea de la Alba Iulia, stabilind data de 1 decembrie 1918 pentru desfășurarea acesteia.
Delegații la adunare au fost aleși din fiecare circumscripție electorală, fiecare fiind reprezentat proporțional cu populația românească. În total, au fost aleși 1.228 de delegați oficiali, care proveneau din toate categoriile sociale, incluzând țărani, muncitori, intelectuali, preoți și reprezentanți ai partidelor politice. Acești delegați aveau mandatul de a vota pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României.
În ziua Adunării, Alba Iulia a fost martora unui aflux masiv de oameni veniți din toate colțurile Transilvaniei, aproximativ 100.000 de români participând la eveniment.
Desfășurarea Adunării
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia s-a desfășurat într-o atmosferă solemnă în sala Casinei Militare din oraș, sub președinția lui Gheorghe Pop de Băsești. După deschiderea oficială, Vasile Goldiș a prezentat și a citit Rezoluția Unirii, un document elaborat cu scopul de a formaliza voința de unire a românilor transilvăneni cu România.
Rezoluția Unirii prevedea unirea necondiționată a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României. De asemenea, documentul sublinia principiile democratice fundamentale pe care trebuia să se bazeze noua structură politică, inclusiv egalitatea în drepturi pentru toate naționalitățile și libertatea religioasă. Adoptarea Rezoluției a avut loc printr-un vot unanim al celor 1.228 de delegați, exprimând astfel consensul național cu privire la unirea cu România.
În cadrul adunării, s-a decis și constituirea Marelui Sfat Național, un organism provizoriu de guvernare. Marele Sfat Național era format din 200 de membri, selectați dintre delegații prezenți la adunare.
Consecințele Adunării
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a avut consecințe semnificative asupra evoluției politice și teritoriale a României. Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România a fost confirmată pe plan internațional prin Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, care a consacrat juridic noile granițe ale României Mari.
La nivel național, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a marcat realizarea unui obiectiv major al mișcării naționale românești, prin unirea tuturor teritoriilor locuite de români într-un singur stat. Aceasta a fost o etapă esențială în constituirea României moderne și în consolidarea sa ca stat național.
Bibliografie
- Augustin Bunea, Mitropolitul Andrei Șaguna, Editura Academiei Române, București, 1908.
- C. C. Giurescu, Transilvania sub Habsburgi, Editura Științifică, București, 1960.
- Alexandru Papiu Ilarian, Istoria Românilor din Dacia Superioară, Editura Minerva, București, 1976.
- Vasile Goldiș, Idei Politice și Naționale, Editura Facla, Timișoara, 1972.
- Ștefan Pascu, Transilvania în secolul al XIX-lea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
- Dinu C. Giurescu, România în Primul Război Mondial, Editura Militară, București, 1979.
- David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Editura Enciclopedică, București, 1984.
- Vasile Goldiș, Scrieri și cuvântări, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984.
- Nicolae Iorga, Istoria Românilor, Editura Minerva, București, 1992.
- Alexandru Vaida-Voevod, Memorii, Editura Politică, București, 1994.
- Keith Hitchins, România 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1996.
- Keith Hitchins, Românii 1774-1866, Editura Humanitas, București, 1996.
- Aurel Popovici, Statele Unite ale Austriei Mari, Editura Humanitas, București, 1997.
- Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, București, 1997.
- Ioan Scurtu, Istoria Românilor în Timpul Celor Patru Mari Uniri, Editura Enciclopedică, București, 2013.
- Gheorghe I. Brătianu, Marea Unire, Editura Academiei Române, București, 2018.
- Vasile Pușcaș, Unirea Transilvaniei cu România. Documente, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018.
- Ioan-Aurel Pop, Istoria Transilvaniei, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016.
- Șerban Papacostea, România Medievală, Editura Corint, București, 2010.
- Liviu Maior, 1918 – Unirea Transilvaniei cu România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988.
- Ștefan Pascu, Unirea Transilvaniei cu România, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.
