Jocurile Olimpice de vară din 1908

Ediția a IV-a a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Londra, Anglia, între 27 aprilie și 31 octombrie 1908. Inițiativa găzduirii Jocurilor Olimpice de către diferite orașe a continuat, în ciuda dorinței Greciei de a menține evenimentul pe teritoriul său. O ediție jubiliară a avut loc în Atena în 1906 pentru a sărbători 10 ani de la reluarea Jocurilor Olimpice, dar rezultatele acesteia au fost ulterior considerate neoficiale, astfel Jocurile din Londra fiind recunoscute ca a patra ediție oficială.

Organizare

Londra a fost aleasă ca oraș gazdă după ce inițial Jocurile fuseseră atribuite Romei. Schimbarea a survenit în urma erupției Vezuviului din 1906. În competiție au participat 22 de țări și 2.008 sportivi, dintre care 1971 bărbați și 37 femei, concurenți în 110 probe din 21 de sporturi. Stadionul White City, cu o capacitate de 68.000 de locuri, a fost construit într-un interval foarte scurt pentru a găzdui evenimentul. Ceremonia de deschidere a fost prezidată de regele Eduard al VII-lea, marcând practica defilării echipelor în urma steagurilor naționale.

Programul a inclus atletism, box, canotaj, ciclism, fotbal, gimnastică, hochei pe iarbă, jeu de paume, lacrosse, lupte, natație, navigație, patinaj artistic, polo, rackets, rugby, sărituri în apă, scrimă, tenis de câmp, tir și tir cu arcul.

Evenimente marcante

Unul dintre cele mai memorabile momente a fost la proba de maraton, unde italianul Dorando Pietri a trecut primul linia de sosire, dar a fost ajutat pe ultimii metri, fapt care a dus la descalificarea sa. Americanul John Hayes, clasat al doilea, a fost declarat campion olimpic după contestație. În probele de înot, englezul Henry Taylor a obținut trei medalii de aur, fiind unul dintre cei mai remarcabili atleți ai ediției. În cadrul probei de 400 m, britanicul Wyndham Halswelle a concurat singur în finală, după retragerea adversarilor săi americani în semn de protest față de descalificarea unuia dintre ei.