Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne a avut loc la Atena, Grecia, între 6 și 15 aprilie 1896, marcând renașterea Jocurilor Olimpice după interdicția impusă de împăratul roman Teodosiu I în anul 393 [1].
Cuprins
Prima ediție
Inițiativa reînvierii Jocurilor Olimpice îi aparține lui Pierre de Coubertin, care, în cadrul primului congres al Comitetului Internațional Olimpic (CIO), organizat în perioada 18-23 iunie 1894 la Paris, a propus ca orașul Atena să fie gazda acestui eveniment istoric [2]. Contribuția latifundiarului român Evanghelie Zappa a fost esențială în acest proces, oferind un sprijin semnificativ pentru reînvierea tradițiilor olimpice [3].
La Jocurile din 1896, 14 țări au trimis un total de 241 de sportivi care s-au întrecut în 43 de probe din 9 sporturi [4]. Deși numărul participanților pare mic comparativ cu standardele actuale, aceasta a reprezentat cea mai mare adunare internațională de sportivi de până atunci. Ceremonia de deschidere a fost deschisă de regele George I al Greciei. În conformitate cu tradiția greacă antică, femeile nu au fost admise la aceste competiții. Stamata Revithi, poreclită Melpomene după muza tragediei în mitologia greacă, a protestat alergând maratonul pe 11 aprilie, a doua zi după proba desfășurată de sportivii bărbați [5].
Organizare și desfășurare
Stadionul Panathinaikos, reconstruit pentru a găzdui Jocurile, a fost scena principală a competiției, având o capacitate estimată la 80.000 de spectatori la ceremonia de deschidere [6]. Acest stadion a fost proiectat în forma literei „U” și a fost locul unde s-au desfășurat majoritatea evenimentelor sportive. Aproape jumătate din sportivii participanți proveneau din Grecia, gazda evenimentului.
Evenimentele sportive au inclus atletism, ciclism, gimnastică, haltere, lupte, natație, scrimă, tenis de câmp și tir, reflectând diversitatea și spiritul competiției olimpice. Maratonul, una dintre probele emblemătice, a urmat traseul istoric parcurs de soldatul atenian Pheidippides [7].
Evenimente marcante și performanțe
Ceremonia de deschidere a avut loc pe 5 aprilie 1896, într-o zi care coincidea atât cu Paștele catolic, cât și cu cel ortodox, aducând un omagiu tradițiilor și istoriei. Regele Greciei, alături de familia regală, a fost prezent, declarând deschise Jocurile într-o atmosferă festivă, acompaniat de imnul olimpic interpretat de nouă orchestre și un cor de aproximativ 150 de membri [8].
Printre momentele de referință ale Jocurilor s-a numărat victoria americanului James Brendan Connolly în proba de triplu salt, care a devenit astfel primul laureat al Jocurilor Olimpice moderne [9]. De asemenea, Spiridon Louis, un atlet grec, a câștigat maratonul, devenind un erou național [10]. Performanțele remarcabile nu s-au limitat doar la atletism, Carl Schumann din Germania obținând victorii atât în lupte, cât și în gimnastică, demonstrând versatilitatea și talentul sportivilor participanți [11].
Această ediție a Jocurilor Olimpice a pus bazele pentru viitoarele competiții, reușind să reînvie spiritul olimpic și să aducă împreună națiuni din întreaga lume într-o sărbătoare a sportului.
Bibliografie
- Young, David C. The Modern Olympics: A Struggle for Revival. The Johns Hopkins University Press, 1996.
- MacAloon, John J. This Great Symbol: Pierre de Coubertin and the Origins of the Modern Olympic Games. University of Chicago Press, 1981.
- Olympic Games Official Report, 1896. International Olympic Committee, 1896.
- Lennartz, Karl, and Wassong, Stephan. The 1896 Olympic Games: Results for All Competitors in All Events, with Commentary. McFarland, 1997.
- Zarnowski, C. Frank. A Look at Olympic Costs. Journal of Olympic History, 1999.
Legături externe
Note de subsol
- David C. Young, The Modern Olympics: A Struggle for Revival, The Johns Hopkins University Press, 1996, p. 15 ↑
- John J. MacAloon, This Great Symbol: Pierre de Coubertin and the Origins of the Modern Olympic Games, University of Chicago Press, 1981, p. 23 ↑
- Ibidem, p. 37 ↑
- Karl Lennartz și Stephan Wassong, The 1896 Olympic Games: Results for All Competitors in All Events, with Commentary, McFarland, 1997, p. 44 ↑
- David C. Young, op. cit., p. 135 ↑
- Ibidem, p. 98 ↑
- John J. MacAloon, op. cit., p. 111 ↑
- Ibidem, p. 14 ↑
- David C. Young, op. cit., p. 135 ↑
- Karl Lennartz și Stephan Wassong, op. cit., p. 101 ↑
- Ibidem, p. 78 ↑