Ion Marinescu -

Distribuie

Ion Marinescu (n. 9 februarie 1927, Chitid, comuna Boșorod – d. 6 mai 1991) a fost un poet, prozator, culegător de folclor și publicist român, cunoscut pentru activitatea sa literară și didactică.

Cuprins

1 Biografie
2 Volume publicate
- 2.1 Contribuții în volume colective
- 2.2 Referințe
3 Bibliografie

Biografie

Ion Marinescu s-a născut la 9 februarie 1927 în localitatea Chitid, comuna Boșorod, județul Hunedoara. A fost profesor de limba și literatura română la școala generală și la liceul din Călan, unde a ocupat și funcția de director. A jucat un rol important în viața culturală locală, fiind unul dintre membrii fondatori ai cenaclului „Radu Stanca” din Călan.^[1]

Ion Marinescu a scris numeroase piese de teatru, proză scurtă, epigrame și fabule. A avut o activitate prolifică în domeniul folclorului, contribuind la culegerea și publicarea unor creații populare din regiunea Hunedoara.

Volume publicate

Ghici ghicitoarea mea, Editura Tineretului, 1965
Ghicitori, Editura Ion Creangă, 1972
Monografie satului Chitid, Deva, 1972

Contribuții în volume colective

Tinerețe fără bătrânețe, culegere de folclor din regiunea Hunedoara, coord. Clemente Constandin, Casa regională a creației populare, 1961
Ceteră cu glas de foc, folclor poetic din Hunedoara, Casa regională a creației populare, 1965
Strigături din Hunedoara, ediție îngrijită de Clemente Constandin și Aurelian Sârbu, Deva, 1972
Sub arcuri de lumini, volum îngrijit de prof. Silviu Guga și Ion Marinescu, Deva, 1979

Referințe

A.P., Orizont, anul XXX, nr. 49, 6 decembrie 1979; Nastasia Maniu, Sub arcuri de lumini, Tribuna, anul XXIII, nr. 48, 29 noiembrie 1979; Dumitru Dem Ionașcu, Sub arcuri de lumini, Drumul socialismului, anul XXXI, nr. 6834, 27 octombrie 1979, p. 3; Silviu Guga, CĂLANUL (ca și cum ar fi fost) LITERAR, Algoritm Literar, nr. 5, pp. 4-5.