Ioan Popovici (n. 20 decembrie 1861/1 ianuarie 1862, Boșorod, județul Hunedoara – d. 7 octombrie 1919, Geoagiu) a fost un protopop ortodox, profesor și publicist român.
Cuprins
Educație
Ioan Popovici s-a născut într-o familie preoțească din comuna Boșorod, județul Hunedoara. A urmat clasele primare în Boșorod, Hațeg și Orăștie între anii 1869 și 1873. Ulterior, și-a continuat studiile la nivel gimnazial, inițial la Liceul maghiar din Orăștie, iar apoi la Liceul românesc din Brașov, unde a studiat între 1874 și 1882. După absolvirea liceului, a urmat cursurile Institutului teologic-pedagogic din Sibiu între 1882 și 1885, continuându-și pregătirea academică la Universitățile din Budapesta și Viena.
Carieră didactică
După finalizarea studiilor, Ioan Popovici a început să predea ca învățător la școala confesională din Sebeș, unde a activat în perioada 1885-1886. În 1886, s-a mutat la școala confesională din Săliște, unde a predat timp de un an. Din 1887 până în 1891, a fost profesor la Școala de fete a „Reuniunii Femeilor Române” din Sibiu, unde a ocupat și funcția de director începând din 1888.
În 1891, Ioan Popovici a devenit profesor de istorie și geografie la Școala civilă și superioară de fete a „Asociațiunii Transilvane Astra” din Sibiu. Aici a activat până în 1901, când a fost nevoit să se retragă din activitatea didactică din cauza problemelor de sănătate.[1]
Activitate preoțească
În 1901, Ioan Popovici a fost numit preot în parohia Gelmar, unde a slujit până în 1906. În același an, a fost transferat la parohia Geoagiu-Suseni, unde a activat până în 1919. Pe lângă îndatoririle preoțești, a deținut și funcția de protopop al Geoagiului, contribuind la viața religioasă a comunității timp de 13 ani.
Implicare în viața culturală
Ioan Popovici a fost un participant activ în viața culturală a Transilvaniei. Între 1899 și 1919, a fost redactor al publicației „Amicul Poporului” din Sibiu. În paralel, a ocupat funcții importante în cadrul ASTREI, fiind vicepreședinte al Despărțământului Orăștie între 1902 și 1905 și director între 1905 și 1908. A fost, de asemenea, președinte al Băncii „Ardeleana” din Orăștie, funcție pe care a deținut-o în perioada 1906-1912.
În calitate de reprezentant al cercului electoral Orăștie, Ioan Popovici a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, unde a susținut unirea Transilvaniei cu România.
Lucrări publicate
Ioan Popovici a publicat mai multe lucrări, printre care se numără:
- „Povestea lui Petru” (Sibiu, 1885)
- „Posiţia istoriei în planul de învățământ şi metodul ei” (Sibiu, 1892)
- „Cunoscinţe din Constituţia patriei” (Sibiu, 1894)
- „Istoria şi Geografia pentru şcoalele (sic!) civile şi superioare de fete” (Sibiu, 1899)
- „Carte de cetire şi gramatica maghiară pentru şcoalele poporale cu limba de predare română” – un manual pentru învățarea limbii maghiare.
De asemenea, a colaborat la „Enciclopedia Română” coordonată de Cornel Diaconovici și a publicat numeroase studii pedagogice și articole.
Ioan Popovici a decedat la 7 octombrie 1919 în Geoagiu.
Bibliografie
- Voichița Bițu, „Ioan Popovici. Note biografice”, în „Corviniana”, Hunedoara, 2, 1996, nr. 2
- Maria Razba, „Personalități hunedorene (sec. XV-XX). Dicționar”, Deva, 2004
- Constantin Vapit, „Istoricul Despărțământului Astra Geoagiu – județul Hunedoara”, Orăștie, 2013.
Note de subsol
- Daniel Lăcătuș, Intelectuali de elită. Frații Ioan și Toma Popovici din comuna Boșorod, infocultural.eu, 19.05.2022, accesat la data de 11.08.2024. ↑
