Ioan Es. Pop (n. 27 martie 1958, Vărai, județul Maramureș – d. 19 iunie 2024) [1] a fost un poet și publicist român. Și-a finalizat studiile universitare în 1993 la Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română – Limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare.
Activitatea literară
În perioada studenției, Ioan Es. Pop a fost activ în cenaclul „Nord” al revistei studențești omonime și a deținut funcția de redactor-șef al acesteia între 1981 și 1983. Din 1987, a participat sporadic la ședințele cenaclului „Universitas” din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și a deținut funcțiile de editor-șef al „Ziarului de duminică”, supliment al „Ziarului financiar”, și editor senior al revistei „Descoperă”.[2]
Ioan Es. Pop a debutat editorial în 1994 cu volumul de poeme „Ieudul fără ieșire”.
A colaborat cu poezii la diverse reviste literare, printre care: „Luceafărul„, „Nouăzeci”, „Tribuna”, „Astra”, „Transilvania”, „Contemporanul”, „Vatra”, „România literară”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare” și altele. De asemenea, a publicat grupaje de poezie în reviste internaționale, inclusiv „Revista Iberorrománica” (Madrid), „Asheville Poetry Review” (SUA) și reviste literare din Irak, Iugoslavia și Suedia.
Lucrări publicate
- Ieudul fără ieșire (Ed. Cartea Românească, 1994; ediția a doua, Ed. Ninpress / Charmides, 2009)
- Porcec (Ed. Cartea Românească, 1996)
- Pantelimon 113 bis (Ed. Cartea Românească, 1999)
- Podul (antologie, Cartea Românească, 2000)
- Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer (antologie bilingvă, Ed. Dacia, 2002)
- Petrecere de pietoni (Ed. Paralela 45, 2003)
- Confort 2 îmbunătățit (împreună cu Lucian Vasilescu, Ed. Publicațiilor pentru Străinătate, 2004)
- Lumile livide / The Livid Worlds (antologie bilingvă, Ed. Institutul Cultural Român, 2004)
- Și cei din urmă vor fi cei din urmă (volum bibliofil, 2007)
- No Exit (antologie, Ed. Corint, 2007)
- O căruță încărcată cu nimic (împreună cu Peter Srager, Robert Șerban, ediție bilingvă, Ed. Brumar, 2008)
- Unelte de dormit (Ed. Cartea Românească, 2011)
- Fețe jupuite. 12 interviuri cu Ioan Es. Pop (Editura Casa de Pariuri Literare, Colecția „Interviu”, București, 2015)
- Arta fricii (Charmides, 2016)
Prezență în antologii
- „Testament – Antologie de Poezie Română Modernă – Ediție Bilingvă Engleză/Română” (Daniel Ioniță, Editura Minerva, 2012)
Premii și distincții
Ioan Es. Pop a fost recunoscut pentru contribuțiile sale literare prin numeroase premii:
- Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994)
- Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994)
- Premiul de debut al revistei „Poesis” (1994)
- Premiul Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației (1994)
- Premiul Primăriei municipiului București pentru cel mai bun volum din colecția „Poeții orașului București” (1996)
- Marele Premiu acordat de Ministerul Culturii și Cultelor la Festivalul Internațional de Poezie „Nichita Stănescu”
- Premiul Academiei Române pentru poezie
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1999)
- Premiul ASPRO
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (2003)
- Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer (2004)
Note de subsol
- Daniel Lăcătuș, Ioan Es. Pop: Unul dintre cei mai importanți poeți români a murit, infocultural.eu, 19 iunie 2024, accesat la data de 02.07.2024 ↑
- In memoriam Ioan Es Pop, uniuneascriitorilor.ro, 20 iunie 2024, accesat la data de 02.07. ↑
Din aceeași categorie
Ionel Amăriuței
Ada Orleanu
Emanuela Ilie
Gheorghe Muntean
Silvia Pop
