Gheorghe Muntean -

Distribuie

Gheorghe Muntean (n. 1895, Batiz, județul Hunedoara – d. 4 ianuarie 1937, Deva, județul Hunedoara) a fost un membru activ al mișcării creștine Oastea Domnului și autor de poezie religioasă.

Cuprins

1 Biografie
- 1.1 Activitatea literară
- 1.2 Moartea
2 Bibliografie

Biografie

Gheorghe Muntean s-a născut în anul 1895 în satul Batiz, județul Hunedoara. A fost singurul fiu al lui Gheorghe și Firuța Muntean. Mama sa, Firuța, a fost descrisă de Traian Dorz ca fiind o „femeie evlavioasă”, care și-a crescut fiul „în frica și ascultarea lui Dumnezeu”. În 1918, Gheorghe Muntean s-a căsătorit cu Maria, alături de care a avut patru copii.

După anul 1923, Gheorghe Muntean s-a alăturat mișcării Oastea Domnului, la scurt timp după înființarea acesteia. A devenit un membru activ, implicat în activități misionare în satele din jurul Călanului și în alte localități. Conform mărturiilor lui Traian Dorz, Gheorghe Muntean „a cutreierat toate satele din jurul Călanului, până la Ilia și mai departe apoi, spre Arad, și până la Hațeg și Petroșani”. ^[1]

Activitatea literară

Gheorghe Muntean a început să scrie poezie religioasă încă din primii ani de activitate în Oastea Domnului. În 1935, a publicat volumul de versuri „Isus ne îmbie crucea”. Preotul Iosif Trifa, fondatorul mișcării, a sprijinit publicarea volumului, descriindu-l ca „un buchet de poezioare foarte plăcute, scrise poporal; foarte potrivite pentru a fi declamate prin adunările oastei”.

Traian Dorz, în volumul „Fericiții noștri înaintași”, remarcă faptul că „multe dintre poeziile fratelui Gheorghe au primit frumoase melodii din mijlocul fraților și se mai cântă și azi”. Printre aceste creații, poezia care dă titlul volumului „Isus ne îmbie crucea” este considerată „una dintre cele mai frumoase cântări ale Oastei”.^[2]

A fost colaborator al mai multor publicații creștine: Isus Biruitorul, Lumina Satelor, Oastea Domnului ș.a. În paginile acestor publicații a contribuit cu articole, informări despre activitățile Oastei Domnului și poezii.

Moartea

Gheorghe Muntean a murit pe data de 4 ianuarie 1937, la spitalul din Deva, după o perioadă de îmbolnăvire care a început după o adunare la Gura-Sada. Preotul Iosif Trifa a relatat în revista Isus Biruitorul despre decesul său, menționând că „boala a trecut pe urmă într-un tifos greu” și că „vestea plecării lui ne-a umplut de durere”.

După moartea lui Gheorghe Muntean, fiica sa Maria (cunoscută și ca Măriuca) s-a căsătorit cu Popa Petru, care a devenit ulterior lider național al Oastei Domnului și a fost deținut politic.

Într-un document di arhiva CNSAS privind activitatea lui Traian Dorz, Gheorghe Muntean este menționat ca făcând parte din conducerea pe țară a Oastei Domnului, fiind unul dintre cei implicați în activitățile acestei asociații religioase.^[3]

Bibliografie

Poezia creștină în prima jumătate a secolului al XX-lea. Orașul Călan, Editura Stef, 2016.
Istoria vieții literare a orașului Călan. 1875-2018, Editura Pim, Iași, 2019.
Traian Dorz. Fericiții noștri înaintași. Sibiu: Editura Oastea Domnului, 1983.