Eugen Simion

Eugen Simion, născut la 25 mai 1933 în Chiojdeanca, Prahova, și a decedat la 18 octombrie 2022 în București, a fost o personalitate marcantă a culturii române. Critic și istoric literar, editor, eseist și profesor universitar. Membru titular al Academiei Române. Eugen Simion a ocupat poziția de președinte al acestei instituții între anii 1998 și aprilie 2006.

Biografia

Descendent al unei familii de moșneni cu rădăcini ardelenești, Eugen Simion a avut un parcurs educațional remarcabil, studiind la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, ulterior numit Liceul „I. L. Caragiale”, și în prezent Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”. A urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București între anii 1952 și 1957, avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. În 1969, obține titlul de doctor în științe filologice cu teza „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit”, sub îndrumarea profesorului Șerban Cioculescu.

Activitatea profesională

După finalizarea studiilor universitare, Eugen Simion își începe cariera ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, contribuind la proiectul „Eminescu” sub conducerea lui Perpessicius. A lucrat ca redactor la „Gazeta literară”, a fost lector universitar la Facultatea de Litere, Universitatea din București, și lector invitat la Universitatea Sorbonne din Paris. Din 1990 devine profesor universitar, iar din 2006 director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”.

Activitatea culturală și publicistică

Eugen Simion a debutat în 1958 cu un articol despre Caietele Eminescu în revista „Tribuna” și a colaborat la numeroase publicații de prestigiu. Membru al Academiei Române din 1993, a devenit președintele acesteia în 1998. A coordonat Dicționarul general al literaturii române și a fost președinte al Fundației Naționale pentru Știință și Artă.

Opera

Eugen Simion a lăsat în urmă o operă vastă, publicând numeroase studii, articole și volume, printre care:

  • Proza lui Eminescu, 1964
  • Orientări în literatura contemporană, 1965
  • Eugen Lovinescu, scepticul mântuit – (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994)
  • Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978)
  • Scriitori români de azi, II, 1977
  • Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986), a patra ediție, 1999, 1983 – ediția în limba maghiară
  • Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1996, a treia ediție, 1998, a patra ediție, 2008)
  • Întoarcerea autorului, 1981; ediția a II-a, 1993); ediția a III-a, 2005
  • Scriitori români de azi, III, 1983
  • Sfidarea retoricii. Jurnal german, 1985, ediția a II-a, 1999
  • Scriitori români de azi, IV, 1989
  • Moartea lui Mercutio, 1993
  • Limba maternă și limba poeziei – Cazul Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1993
  • Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994
  • Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995
  • Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997
  • Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1998
  • Marin Preda – Scrisori către Aurora; Eugen Simion – Aurora Cornu, Eugen Simion. Convorbiri despre Marin Preda, Editura Albatros, 1998
  • Fragmente critice, III, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1999
  • Clasici români, I, Grai și Suflet & Cultura Națională, 2000
  • Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000
  • Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 2001
  • Ficțiunea jurnalului intim, vol. I-III, Editura Iri & Univers Enciclopedic, 2001
  • 2000 de ani de relatii intereuropene Orient-Occident – Studiu de caz România-Olanda, Eugen Simion, Pieter Jan Wolthers, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2004
  • Genurile biograficului, Univers Enciclopedic, 2002; ed. a II-a, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2008
  • Mircea Eliade, nodurile și semnele prozei, ediția a II-a, Univers Enciclopedic, 2005, ediția a III-a, Junimea, 2006
  • Tânărul Eugen Ionescu, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2006;] Editura Muzeului Literaturii Române, 2009
  • Portretul scriitorului îndrăgostit – Marin Preda, Editura Semne, 2010
  • În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor. Editia a II-a, adăugită, Editura Curtea Veche, 2010
  • Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Iași, Princeps Edit, 2011
  • Fănuș Neagu în patru prieteni – Eugen Simion, Lucian Chișu, Petre Ispirescu, Nicolae Breban, Semne, 2012
  • Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor, București, Editura Tracus Arte, 2014
  • Maladia lui Mihai Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor, Fundatia Națională pentru Știință și Artă, 2015
  • Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, București, Editura Tracus Arte, 2017
  • Secolul al XIX-lea în doi mesianici chibzuiți și un vizionar mistic. Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, București, Editura Cartea Românească Educațional, 2020
  • Convorbirile mele…, vol. I și II, București, Editura Tracus Arte, 2021
  • Fragmente critice, vol. 1-8, București, Editura Cartea Românească Educațional, 2021
  • Alexandru Odobescu. Un romantic erudit și anxios, iubitor de reverii clasicizante, București, Editura Cartea Românească Educațional, 2022
  • Recurs la natură, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2022
Cărți traduse în limbi străine
  • Élmények kora, vallomások kora. Párizsi napló, 1983
  • Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade, (coautor), The Seasbury Press, New York, SUA, 1984
  • Die Mitte der Aufsätze zu Mircea Eliade (coautor), Suhrkamp Verlag, Frankfurt, Germania, 1984
  • The Return of the Author, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, SUA, 1996
  • Le Retour de l’Auteur, L’Ancrier Editeur, Strassbourg, Franța, 1996
  • Mircea Eliade, Spirit of Amplitude, East European Monographs, SUA, 2001
  • Mircea Eliade, romancier, Paris, Oxus, 2004
  • Le Jeune Eugen Ionescu, traduit du roumain par Virgil Tănase, Paris, L’Harmattan, 2013
Ediții
  • Mihai Eminescu, Proză literară, 1964 (în colaborare cu Flora Șuteu)
  • Mihai Eminescu, Poezii, 1991
  • E. Lovinescu, Scrieri, vol. I-IX, 1969-1982
  • Lucian Blaga, Ce aude unicornul, 1975
  • Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I-V, 1991-1992
  • Tudor Vianu, Cunoașterea de sine, 1997; reed. 2000
  • G. Călinescu, Fals jurnal, 1999
Afilieri

– Membru al Academiei Regale de Ştiinţe şi Litere din Danemarca, 2003
– Membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa, 2004
– Membru de onoare din străinătate al Academiei din Atena, Secția de Litere și Arte Frumoase, 2010
– Membru al Academiei Regale Europene a Doctorilor din Barcelona, Spania
– Membru al Academiei de Ştiinţe din Moldova
– Membru al Academiei Europaea, Londra
– Membru al Academiei de Ştiinţă şi Artă din Serbia, 2018

Premii și decorații

– Premiul Academiei Române, 1977
– Premiul Uniunii Scriitorilor din România (de cinci ori)

Înalte ordine de stat

– Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Mare cruce
– Legiunea de Onoare a Franţei, în grad de Ofiţer<
– Ordinul brazilian „Crucea Sudului“
– Ordinul şi diploma daneză „Comandor de gr. I al ordinului Danebrog“
– Medalia de aur oferită de Preşedintele Republicii Serbia

Doctor Honoris Causa

– Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iaşi
– Universitatea „Transilvania” din Braşov
– Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca
– Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
– Universitatea din Belgrad
– Universitatea de Stat din Moldova (Chişinău)
– Universitatea „Politehnica“ din București