Eugen Simion

Distribuie

Eugen Simion, născut la 25 mai 1933 în Chiojdeanca, Prahova, și a decedat la 18 octombrie 2022 în București, a fost o personalitate marcantă a culturii române. Critic și istoric literar, editor, eseist și profesor universitar. Membru titular al Academiei Române. Eugen Simion a ocupat poziția de președinte al acestei instituții între anii 1998 și aprilie 2006.^[1]

Cuprins

1 Biografia
2 Activitatea profesională
3 Activitatea culturală și publicistică
4 Opera
- 4.1 Cărți traduse în limbi străine
- 4.2 Ediții
5 Afilieri
6 Premii și decorații
- 6.1 Înalte ordine de stat
- 6.2 Doctor Honoris Causa

Biografia

Descendent al unei familii de moșneni cu rădăcini ardelenești, Eugen Simion a avut un parcurs educațional remarcabil, studiind la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, ulterior numit Liceul „I. L. Caragiale”, și în prezent Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”. A urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București între anii 1952 și 1957, avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. În 1969, obține titlul de doctor în științe filologice cu teza „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit”, sub îndrumarea profesorului Șerban Cioculescu.^[2]

Activitatea profesională

După finalizarea studiilor universitare, Eugen Simion își începe cariera ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, contribuind la proiectul „Eminescu” sub conducerea lui Perpessicius. A lucrat ca redactor la „Gazeta literară”, a fost lector universitar la Facultatea de Litere, Universitatea din București, și lector invitat la Universitatea Sorbonne din Paris. Din 1990 devine profesor universitar, iar din 2006 director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”.^[3]

Activitatea culturală și publicistică

Eugen Simion a debutat în 1958 cu un articol despre Caietele Eminescu în revista „Tribuna” și a colaborat la numeroase publicații de prestigiu. Membru al Academiei Române din 1993, a devenit președintele acesteia în 1998. A coordonat Dicționarul general al literaturii române și a fost președinte al Fundației Naționale pentru Știință și Artă.^[4]

Opera

Eugen Simion a lăsat în urmă o operă vastă, publicând numeroase studii, articole și volume, printre care:

Proza lui Eminescu, 1964
Orientări în literatura contemporană, 1965
Eugen Lovinescu, scepticul mântuit – (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994)
Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978)
Scriitori români de azi, II, 1977
Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986), a patra ediție, 1999, 1983 – ediția în limba maghiară
Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1996, a treia ediție, 1998, a patra ediție, 2008)
Întoarcerea autorului, 1981; ediția a II-a, 1993); ediția a III-a, 2005
Scriitori români de azi, III, 1983
Sfidarea retoricii. Jurnal german, 1985, ediția a II-a, 1999
Scriitori români de azi, IV, 1989
Moartea lui Mercutio, 1993
Limba maternă și limba poeziei – Cazul Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1993
Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994
Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995
Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997
Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1998
Marin Preda – Scrisori către Aurora; Eugen Simion – Aurora Cornu, Eugen Simion. Convorbiri despre Marin Preda, Editura Albatros, 1998
Fragmente critice, III, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1999
Clasici români, I, Grai și Suflet & Cultura Națională, 2000
Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000
Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 2001
Ficțiunea jurnalului intim, vol. I-III, Editura Iri & Univers Enciclopedic, 2001
2000 de ani de relatii intereuropene Orient-Occident – Studiu de caz România-Olanda, Eugen Simion, Pieter Jan Wolthers, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2004
Genurile biograficului, Univers Enciclopedic, 2002; ed. a II-a, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2008
Mircea Eliade, nodurile și semnele prozei, ediția a II-a, Univers Enciclopedic, 2005, ediția a III-a, Junimea, 2006
Tânărul Eugen Ionescu, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2006;^] Editura Muzeului Literaturii Române, 2009
Portretul scriitorului îndrăgostit – Marin Preda, Editura Semne, 2010
În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor. Editia a II-a, adăugită, Editura Curtea Veche, 2010
Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Iași, Princeps Edit, 2011
Fănuș Neagu în patru prieteni – Eugen Simion, Lucian Chișu, Petre Ispirescu, Nicolae Breban, Semne, 2012
Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor, București, Editura Tracus Arte, 2014
Maladia lui Mihai Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor, Fundatia Națională pentru Știință și Artă, 2015
Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, București, Editura Tracus Arte, 2017
Secolul al XIX-lea în doi mesianici chibzuiți și un vizionar mistic. Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, București, Editura Cartea Românească Educațional, 2020
Convorbirile mele…, vol. I și II, București, Editura Tracus Arte, 2021
Fragmente critice, vol. 1-8, București, Editura Cartea Românească Educațional, 2021
Alexandru Odobescu. Un romantic erudit și anxios, iubitor de reverii clasicizante, București, Editura Cartea Românească Educațional, 2022
Recurs la natură, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2022

Cărți traduse în limbi străine

Élmények kora, vallomások kora. Párizsi napló, 1983
Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade, (coautor), The Seasbury Press, New York, SUA, 1984
Die Mitte der Aufsätze zu Mircea Eliade (coautor), Suhrkamp Verlag, Frankfurt, Germania, 1984
The Return of the Author, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, SUA, 1996
Le Retour de l’Auteur, L’Ancrier Editeur, Strassbourg, Franța, 1996
Mircea Eliade, Spirit of Amplitude, East European Monographs, SUA, 2001
Mircea Eliade, romancier, Paris, Oxus, 2004
Le Jeune Eugen Ionescu, traduit du roumain par Virgil Tănase, Paris, L’Harmattan, 2013

Ediții

Mihai Eminescu, Proză literară, 1964 (în colaborare cu Flora Șuteu)
Mihai Eminescu, Poezii, 1991
E. Lovinescu, Scrieri, vol. I-IX, 1969-1982
Lucian Blaga, Ce aude unicornul, 1975
Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I-V, 1991-1992
Tudor Vianu, Cunoașterea de sine, 1997; reed. 2000
G. Călinescu, Fals jurnal, 1999

Afilieri

– Membru al Academiei Regale de Ştiinţe şi Litere din Danemarca, 2003
– Membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa, 2004
– Membru de onoare din străinătate al Academiei din Atena, Secția de Litere și Arte Frumoase, 2010
– Membru al Academiei Regale Europene a Doctorilor din Barcelona, Spania
– Membru al Academiei de Ştiinţe din Moldova
– Membru al Academiei Europaea, Londra
– Membru al Academiei de Ştiinţă şi Artă din Serbia, 2018

Premii și decorații

– Premiul Academiei Române, 1977
– Premiul Uniunii Scriitorilor din România (de cinci ori)

Înalte ordine de stat

– Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Mare cruce
– Legiunea de Onoare a Franţei, în grad de Ofiţer<
– Ordinul brazilian „Crucea Sudului“
– Ordinul şi diploma daneză „Comandor de gr. I al ordinului Danebrog“
– Medalia de aur oferită de Preşedintele Republicii Serbia

Doctor Honoris Causa

– Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iaşi
– Universitatea „Transilvania” din Braşov
– Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca
– Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
– Universitatea din Belgrad
– Universitatea de Stat din Moldova (Chişinău)
– Universitatea „Politehnica“ din București