Emil Timișan -

Distribuie

Emil Timișan (n. 12 februarie 1907, Sâncrai, județul Hunedoara – d. ?) a fost un preot român cunoscut pentru activitatea sa religioasă și implicarea în Mișcarea Legionară.^[1]

Cuprins

1 Date biografice

Date biografice

Emil Timișan s-a născut la data de 12 februarie 1907 în Sâncrai, județul Hunedoara. A urmat școala primară în satul natal și liceul în Orăștie și Petroșani, absolvind în 1924. Între 1925 și 1927 a fost student la Institutul Teologic din Arad, unde s-a implicat activ în cadrul Societății Studenților Teologi. După absolvirea studiilor teologice, a fost hirotonit preot în aprilie 1928 de către Mitropolitul Nicolae Bălan, fiind numit în parohia din satul natal.

În timpul studenției, Emil Timișan a fost activ în cadrul Societății Studenților Teologi, participând la diverse manifestări culturale și religioase, inclusiv recitaluri de versuri religioase. În această perioadă a început să simpatizeze cu Mișcarea Legionară.

Implicarea în Mișcarea Legionară

Emil Timișan a fost un susținător activ al Mișcării Legionare, având funcții de conducere în cadrul acesteia, inclusiv cea de șef de sector. În 1938, în contextul conflictului dintre Regele Carol al II-lea și Mișcarea Legionară, Emil Timișan a trimis o telegramă de omagiu către suveran, în care își exprima sprijinul pentru Constituția Regatului României și îndemna locuitorii să voteze în favoarea acesteia.

Telegrama trimisă de Emil Timișan pe 4 martie 1938 a fost un document prin care acesta își declara loialitatea față de Regele Carol al II-lea și susținerea pentru noua Constituție a României.

„Dezbrăcat pe veci de orice haină politică, voi fi adevăratul preot al bisericii lui Christos și cetățeanul desăvârșit al României noastre, condusă de M. S. Regele nostru Carol al II-lea, căruia îi doresc sănătate și putere de muncă de la Dumnezeu. Cu tot sufletul mă voi supune întru toate legilor țării, votând noua Constituție cu Da. Rog forurile competente administrative și bisericești să mă urmărească pas cu pas, sigur fiind că mă vor găsi la locul meu în mijlocul turmei lui Christos.”^[2]

Această poziție poate fi interpretată ca o încercare de a se distanța de implicarea sa politică anterioară și de a se alinia cu regimul monarhic al lui Carol al II-lea, în contextul în care Regele începea să reprime dur Mișcarea Legionară.

Repercusiuni și arestări

În martie 1941, Barbara Leonte, din satul Batiz, a cerut ca Emil Timișan și alți doi preoți să fie excluși din cler, acuzându-i de participare activă la acțiunile violente din timpul rebeliunii. În urma acestor acuzații, Emil Timișan a fost exclus din preoție.^[3]

Pe 19 iunie 1941, Tribunalul Militar al Corpului 7 Armată l-a condamnat la patru ani de închisoare corecțională pentru „instigare la rebeliune”. Pedeapsa a fost însă suspendată câteva luni mai târziu, iar Emil Timișan a fost eliberat. La scurt timp după eliberare, i s-a impus domiciliu obligatoriu în satul natal, cu interdicția de a părăsi localitatea fără aprobarea autorităților. Pentru încălcarea acestei interdicții, a fost internat în lagărul de preoți de la Mănăstirea Tismana între 28 decembrie 1942 și 8 aprilie 1943.

În perioada comunistă, Emil Timișan a fost din nou persecutat, fiind arestat în mai multe rânduri. La 14 mai 1948 a fost reținut și anchetat la Siguranța din Deva. Pe 9 iulie 1948 a fost condamnat la un an de închisoare corecțională pentru „răspândire de știri false”. În 1952 a fost arestat din nou, fiind condamnat la 24 de luni de detenție administrativă, pe care le-a petrecut în diverse lagăre de muncă, fiind eliberat în 1954.^[4]