Dobrogea de Nord

Dobrogea de Nord, cunoscută în limba bulgară ca Severna Dobrudja, reprezintă segmentul nordic al regiunii istorice Dobrogea, aflat pe teritoriul actual al României. Această regiune se întinde între cursul inferior al Dunării și țărmul Mării Negre, având la nord Delta Dunării și Munții Măcinului, iar la est se mărginește cu apele Mării Negre. La vest este delimitată de Dunăre, iar la sud de granița cu Bulgaria.

Din punct de vedere hidrografic, Dobrogea de Nord se caracterizează prin râuri cu număr redus și debit scăzut, reflectând particularitățile climatice și geomorfologice ale regiunii. Zona este împărțită administrativ în două județe majore: Constanța, cu o suprafață de 7.071 km² și o populație de 715.151 locuitori, și Tulcea, care se întinde pe 8.499 km² și are 265.349 locuitori. Aceste date reflectă diversitatea demografică și extinderea geografică a regiunii.

Istoric și evoluție

Istoria Dobrogei de Nord este marcată de schimbările teritoriale și politice din secolele XIX și XX. Inițial sub stăpânirea otomană până în anul 1878, regiunea a fost obiectul unor importante tratative internaționale care au culminat cu împărțirea Dobrogei între România și Bulgaria în urma Războiului de Independență. Tratatele de la San Stefano și Berlin au jucat un rol major în această împărțire, României fiindu-i acordată partea nordică a Dobrogei drept compensație pentru pierderea Basarabiei de sud, anexată Imperiului Rus.

Delimitarea precisă a graniței între România și Bulgaria a fost realizată de o comisie internațională, care a trasat frontiera începând de la reduta ‘Arab-Tabia’, amplasată pe malul Dunării, până la țărmul Mării Negre, trecând între satele de pescari ‘Ofidaki’ și ‘Limanaki’. Această delimitare a atribuit României o suprafață de aproximativ 15.570 km2, în timp ce Bulgaria a primit o suprafață de circa 7.500 km2 la sud de această linie.

Dezvoltarea teritorială a avut un nou capitol după cel de-Al Doilea Război Balcanic din 1913, moment în care România a extins controlul asupra Dobrogei de Sud, regiune care ulterior a fost denumită Cadrilater, integrând-o temporar în cadrul teritorial național. Totuși, prin tratatul de la Craiova din 1940, această regiune a fost retrocedată Bulgariei, stabilind astfel configurația teritorială a Dobrogei cunoscută în prezent.