Dinu Adameșteanu, născut pe 25 martie 1913 în Toporu, Giurgiu, România, și decedat pe 2 ianuarie 2004 în Policoro, Basilicata, Italia, a fost un arheolog de renume, care a activat preponderent în Italia.
Repere biografice
A fost profesor la Universitatea din Lecce și director al Școlii de specializare în Arheologie Clasică și Medievală la aceeași instituție. Dinu Adameșteanu era al șaselea băiat al preotului paroh Ion Adameșteanu. Fratele său, Ion Adameșteanu, a fost unul dintre fondatorii școlii românești de patologie medicală veterinară.
Educația sa a început în comuna natală Toporu, continuându-și studiile la Seminarul Central și la Colegiul Național „Sf. Sava” din București. Între 1933-1938 a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. În 1939 a plecat la Roma, unde a studiat arheologia și istoria antică ca bursier al Școlii Române, înființată de Vasile Pârvan. În Italia, a obținut o a doua licență la Universitatea din Roma, cu o teză despre izvoarele geografice ale Daciei, sub conducerea lui Gaetano de Sanctis.
Activitate profesională
Dinu Adameșteanu a debutat în arheologie lucrând la săpăturile de la Histria, Dobrogea, sub îndrumarea profesorului Scarlat Lambrino. Aici a descoperit potențialul fotografiei aeriene pentru arheologie. După perioada petrecută ca bursier și bibliotecar la Școala Română din Roma, a participat la săpăturile din Sicilia, la Siracusa și Lentini, și a condus cercetările de la Gela între 1951 și 1961.
Contribuțiile sale în Sicilia, prin utilizarea fotografiei aeriene, l-au recomandat pentru fondarea institutului „Aerofoteca” la Roma, institut destinat studiului fotografiilor aeriene din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rezultatele săpăturilor de la Gela au fost publicate, în colaborare cu Piero Orlandini, în trei volume dedicate acestei cetăți antice.
Din 1964, Dinu Adameșteanu a fost implicat în cercetarea anticelor cetăți din Basilicata, contribuind semnificativ la cunoașterea acestei regiuni. A fost onorat cu numeroase distincții și premii pentru munca sa, printre care Premiul Feltrinelli pentru arheologie (1975), Medalia de aur cu Diplomă Clasa I din partea Ministerului Bunurilor Culturale și Ambientale (1982), Ordinul național Steaua României în grad de Mare Ofițer (2003).
Dinu Adameșteanu a fost, de asemenea, membru al multor instituții științifice de prestigiu și a contribuit la crearea și amenajarea mai multor muzee arheologice, între care cel de la Policoro, care a devenit prototip de instituție muzeală arheologică, a creat Muzeul Național de la Melfi în castelul Norman.
La 20 mai 2005, Muzeul Arheologic Național al provinciei Basilicata a fost redenumit în onoarea sa.
