Contractul social este o lucrare de filosofie politică scrisă de Jean-Jacques Rousseau și publicată în 1762. Lucrarea abordează tema suveranității și a relației dintre indivizi și stat, propunând o formă de organizare politică în care puterea este împărțită egal între toți cetățenii.
Contractul social” discută despre condiția cetățeniei, adresând întrebări fundamentale legate de integrarea intereselor individuale în interesul comun, rezistența la restrângerea libertăților de către guvern și modalitățile prin care angajamentele sociale pot fi percepute ca fiind mutuale. Rousseau explorează așteptările cetățenilor față de stat în contextul respectării legilor și se concentrează pe identificarea formei constituționale a unui stat legitim, pe care îl definește ca fiind Republica.
În ciuda influenței sale semnificative în dezvoltarea teoriei politice, Contractul social este prezentat ca un sistem de gândire interogativ, nu ca o colecție de maxime. Rousseau pune accent pe necesitatea de a reflecta continuu asupra organizării societății și a relației dintre individ și colectivitate, având în vedere evoluția istorică și contextul social.
Lucrarea a fost scrisă într-o perioadă în care Rousseau considera că libertatea politică, așa cum fusese ea înțeleasă în orașele-state antice, era în declin.
