Constantin Baicu

Constantin Baicu (n. 1865, Strei, județul Hunedoara – d. 1945, Orăștie, județul Hunedoara) a fost un cadru didactic și activist român din Transilvania, implicat în viața culturală și socială a comunității românești din regiune.^[1]

Date biografice

Constantin Baicu s-a născut în anul 1865 în comuna Strei, astăzi sat din UAT Călan. După absolvirea școlii primare în satul natal, a urmat studiile secundare la Gimnaziul din Orăștie, iar între anii 1884-1887, și-a finalizat educația la Institutul Teologic din Sibiu. După finalizarea studiilor superioare, Constantin Baicu a devenit învățător la Școala Ortodoxă Română din Orăștie între 1887 și 1888. În paralel, a ocupat și funcția de director al Școlii de Meserii din Orăștie până în 1919.

Activitate în domeniul educațional

De-a lungul carierei sale, Constantin Baicu a jucat un rol important în dezvoltarea sistemului educațional din județul Hunedoara. Între 1891 și 1929, a fost președintele Asociației Învățătorilor Români din județ, ocupând totodată diverse funcții în „Reuniunea Învățătorilor din Județul Hunedoara”; secretar, vicepreședinte și președinte.

Activitate culturală și politică

Constantin Baicu a fost un susținător activ al culturii românești, fiind membru al „Reuniunii de cântări” și al corului bisericesc din Orăștie. De asemenea, a fost membru al Despărțământului Orăștie al Societății ASTRA și al „Casinei Române”.

În anul 1918, Constantin Baicu a fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, ca reprezentant al învățătorilor din județul Hunedoara, eveniment care a culminat cu unirea Transilvaniei cu România.^[2] Un an mai târziu, în 1919, a fost ales senator în Parlamentul României, continuând să fie activ în viața publică și politică.^[3]

Constantin Baicu a murit în 1945 la Orăștie. A fost recunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul educației și pentru rolul său în dezvoltarea culturală și politică a comunității românești din Transilvania.

Lucrări publicate

• Memorialul Școalei Capitale Greco-Ortodoxe Române din Orăștie, 1921.

Bibliografie

• Ioachim Lazăr, Învățământul românesc din Sud-Vestul Transilvaniei (1848-1883), Editura Argonaut, 2002, p. 14.
• Ioan I. Șerban, Nicolae Josa, Dicționarul personalităților Unirii, Editura Alip, p. 194.
• Eusebiu R. Roșca, Monografia Institutului seminarial teologic-pedagogic „Andreian” al Arhidiecezei Gr. Or. Române din Transilvania, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1911, p. 158.
• Ștefan Pascu, 1918 la români: Unirea Transilvaniei cu România, 1 Decembrie 1918, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989, p. 66.

Abonați-vă la noutăți!