Confederație

Distribuie

Confederația reprezintă o uniune de state independente sau unități teritoriale autonome, stabilite printr-un acord internațional. Acest acord stabilește condițiile de asociere între state și modalitățile de funcționare ale uniunii. Scopul principal al unei confederații este gestionarea în comun a unor aspecte vitale, precum apărarea, afacerile externe, comerțul extern și, în unele cazuri, adoptarea unei monede comune.^[1]

Cuprins

1 Definiție
- 1.1 Caracteristici

Definiție

În termeni politici moderni, o confederație este adesea definită ca o uniune permanentă a statelor suverane care adoptă poziții și acțiuni comune în relațiile externe. Structura internă și relațiile dintre entitățile membre ale unei confederații sunt variate, la fel ca și relația dintre statele membre și autoritatea centrală. Puterile sunt distribuite în mod variabil între entitățile componente.

Termenul de „confederație” poate fi folosit și în contexte nepolitice pentru a descrie organizații care consolidează autoritatea structurilor semiautonome la un nivel superior. Astfel de organizații includ confederații sportive, confederații de uniuni comerciale paneuropene, confederații sindicale și confederații patronale.

Caracteristici

Spre deosebire de o organizație federală, într-o confederație, autoritatea centrală este relativ slabă. Confederațiile operează pe principiul limitării puterii și necesită consens (unanimitate) pentru luarea deciziilor, în locul majorității. Aceasta poate conduce la un proces decizional lent și ineficient, adesea creând presiuni politice pentru tranziția către un sistem federal de guvernare.

Confederațiile istorice, mai ales cele anterioare secolului XX, pot să nu corespundă exact definiției actuale a unei confederații. Unele entități care au fost proclamate ca federații sau confederații pot să nu prezinte caracteristicile specifice unei confederații, după criteriile politologice contemporane.