Clubul Muncitoresc al Uzinei Călan

Distribuie

Clubul Muncitoresc al Uzinei Călan este o clădire, monument istoric, atestată în 1874, parte din complexul industrial al Uzinei „Victoria” Călan.

Cuprins

1 Istoric
- 1.1 Arhitectură
- 1.2 Activități culturale
2 Bibliografie

Istoric

Clubul Muncitoresc al Uzinei Călan este o clădire construită în 1874 și a făcut parte din patrimoniul fostei uzine siderurgice din localitate. Până la jumătatea secolului al XX-lea, clădirea a găzduit un cazinou.. În aceeași locație, din 1929, a funcționat un cinematograf.

În secolele XIX și XX, Clubul Muncitoresc al Uzinei Călan a fost un punct central al vieții boeme și culturale din zonă, găzduind evenimente sociale, spectacole și activități culturale. De asemenea, Clubul includea o bibliotecă bogată, care conținea atât literatură, cât și volume tehnice, oferind resurse educaționale pentru angajații uzinei și locuitorii din zonă.

Arhitectură

Construită inițial din cărămidă, clădirea a suferit modificări și extinderi de-a lungul timpului. O secțiune adițională din bolțari a fost construită ulterior, ceea ce a dus la diferențe arhitecturale în detaliile fațadei și ale ferestrelor. În spatele clădirii, existau o pistă de popice, un platou pentru dans și o scenă pentru orchestră.

Activități culturale

După Marea Naționalizare (1948), odată cu transformarea în Clubul Muncitoresc al Uzinei Călan, clădirea a rămas un centru important pentru activitățile culturale și sociale din Călan. Aici se organizau spectacole de teatru, proiecții de filme și diverse evenimente artistice. De asemenea, în 1956, în club a fost înființat Cercul de Desen și Pictură de către Ștefan Kelemen.^[1]

Un alt aspect semnificativ al activității clubului a fost legătura sa cu Uniunea Femeilor Antifasciste din România (UFAR), organizație înființată la 15 aprilie 1945 din inițiativa Anei Pauker. UFAR, prima organizație feminină importantă din cadrul mișcării comuniste din România, a desfășurat o parte din activitățile sale în sala fostului cazinou din Călan, după 1945. Filiala UFAR din Călan a fost una dintre primele din țară, influențată de importanța centrului siderurgic din zonă.^[2]

În prezent, clădirea, aflată în proprietatea firmei Metaloterm, se găsește în stare avansată de degradare.^[3]

Bibliografie

Nikolaus Rudolf Pilly, Doinel Frențoni, Uzina „Victoria” Călan 1870 – 1970 IPH Deva, 1970.
Daniel Lăcătuș, Călanul în imagini. Volumul I. Clădiri și monumente istorice, Editura StusIS, Iași, 2015.
Daniel Lăcătuș, Istoria vieții literare a orașului Călan. 1875-2018, Editura Pim, Iași, 2019.