Hachikō, un câine din rasa Akita Inu, s-a născut pe 10 noiembrie 1923, la o fermă din apropierea orașului Ōdate, în prefectura Akita. Din 1924, Hachikō a devenit companionul lui Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio, acompaniindu-l zilnic la Gara Shibuya și așteptându-l să se întoarcă de la serviciu. Această rutină a continuat până în 21 mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors, suferind un atac cerebral la universitate. Hachikō a rămas devotat locului întâlnirii, așteptând întoarcerea stăpânului său timp de nouă ani.
Devotamentul lui Hachikō
După moartea profesorului Ueno, Hachikō a fost găzduit de diverse persoane, dar a ales să evadeze și să se întoarcă la locul unde își aștepta deseori stăpânul. Prezența sa zilnică în Gara Shibuya, așteptând fiecare tren, a atras simpatia navetiștilor și a locuitorilor orașului, care au început să-i aducă mâncare și să-l îngrijească. Această loialitate a fost observată și de un fost student al lui Ueno, care, după ce l-a descoperit pe Hachikō, a publicat un recensământ al rasei Akita Inu, evidențiind că Hachikō era unul dintre puținele exemplare pure rămase.
Hachikō în centrul atenției publice
Popularitatea lui Hachikō a crescut semnificativ după publicarea unui articol în Tokyo Asahi Shimbun în 1932, devenind rapid un simbol național al loialității în Japonia. Povestea sa a inspirat profesori și părinți să folosească exemplul lui Hachikō pentru a cultiva spiritul de loialitate. În aprilie 1934, în onoarea lui Hachikō, a fost ridicată o statuie în fața Gării Shibuya, statuie ce reprezintă și astăzi un popular punct de atracție.
Hachikō a murit pe 8 martie 1935, iar cercetările ulterioare au dezvăluit că suferise de cancer în fază terminală și de alte afecțiuni. Corpul său împăiat și alte bunuri personale sunt expuse la Muzeul Național de Științe al Japoniei din Ueno, Tokio. Memoria lui Hachikō este onorată anual printr-o ceremonie la Gara Shibuya, adunând sute de iubitori de animale pentru a comemora devotamentul său neclintit.
În cultura populară
Hachikō a inspirat numeroase lucrări în cinematografie, literatură și alte medii culturale, devenind un etalon al loialității necondiționate. Filme precum „Hachikō Monogatari” și „Hachiko: A Dog’s Story” sau cărțile pentru copii care îi poartă numele, împărtășesc și celebrează loialitatea lui față de stăpânul său.
Radio și jocurile video au contribuit, de asemenea, la perpetuarea moștenirii lui Hachikō, adaptând și interpretând povestea sa. Ceremoniile de comemorare și statuile ridicate în onoarea sa nu doar că omagiază memoria unui câine remarcabil, dar servește și ca punct de inspirație pentru generații viitoare, reamintind de valorile de bază ale compasiunii, devotamentului și loialității.
Povestea lui Hachikō rămâne un testament al legăturii profund umane care poate exista între oameni și animalele lor de companie.
Din aceeași categorie
