În anii ’50, Uniunea Sovietică a inițiat o serie de experimente axate pe studiul supraviețuirii organismelor vii în spațiul cosmic. Aceste cercetări aveau să joace un rol important în cursa spațială, demonstrând capacitatea de adaptare a vieții la condițiile extreme din afara atmosferei terestre. Un moment de cotitură în aceste experimente a fost lansarea, la 5 august 1960, a navei spațiale Korabl-Sputnik-2 (cunoscută și sub numele de Sputnik 5), care a avut la bord: câinii Belka și Strelka, un iepure, 42 de șoareci, 2 șobolani, câteva plante și ciuperci.
Experimentul cu Belka și Strelka a fost parte integrantă a unui ciclu extins de cercetări menite să testeze sistemele de asigurare a vieții în condiții de imponderabilitate și să exploreze efectele spațiului cosmic asupra organismelor vii. Revenirea lor în siguranță pe Pământ a oferit o valoare inestimabilă cercetătorilor, care au putut analiza datele și observațiile obținute pentru a îmbunătăți tehnologiile de zbor spațial și pentru a pregăti viitoarele misiuni cu echipaj uman.
La câteva luni după misiune, Strelka a dat naștere la șase căței perfect sănătoși, demonstrând că expunerea la condițiile spațiale nu a avut efecte adverse semnificative asupra capacității de reproducere. Acest fapt a fost relevant pentru știința spațială, oferind dovezi suplimentare că viața poate continua în mod normal după revenirea din spațiu. Unul dintre cățeii lui Strelka a fost adoptat de liderul sovietic Nikita Hrușciov și oferit în dar Carolinei Kennedy, fiica președintelui SUA de la acea vreme, John F. Kennedy.
Astăzi, povestea și contribuția lui Belka și Strelka la explorarea spațială sunt comemorate în Muzeul Cosmonauticii din Moscova, unde vizitatorii pot afla mai multe despre rolul lor istoric și despre contribuția animalelor la cunoașterea spațiului.
Din aceeași categorie
