Constantin Amariei s-a născut la 8 martie 1925 în comuna Girov, județul Neamț. A fost un membru activ al Partidului Comunist Român (PCR), ocupând funcții importante în cadrul partidului. A fost membru supleant al Comitetului Central (CC) al PCR între 12 august 1969 și 28 noiembrie 1974, iar ulterior, membru al CC al PCR între 28 noiembrie 1974 și 23 noiembrie 1979.
Constantin Amariei a urmat studii la liceu între 1941 și 1944, apoi a frecventat Școala de partid „Filimon Sârbu” începând cu martie 1951, Școala Centrală a Comsomolului de la Moscova în perioada 1955-1956 și Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu”.
Profesia sa de bază a fost lăcătuș mecanic, iar cariera sa a început la Uzinele „Concordia” (devenite ulterior „1 Mai”) din Ploiești, în perioada ianuarie 1945 – septembrie 1948. A devenit membru de partid în aprilie 1946 și a ocupat diferite funcții în organizațiile de partid locale și regionale.
Constantin Amariei a avut funcții de conducere în Comitetul regional UTM Bacău, Comitetul UTM Neamț și Comitetul regional de partid Iași, între 1950 și 1962. De asemenea, a ocupat funcția de instructor teritorial al CC al PCR, iar în perioada 1968 – 1969, a fost prim-vicepreședinte provizoriu al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Vaslui. A fost deputat în Marea Adunare Națională, ales în circumscripția electorală nr. 8 Zorleni, județul Vaslui, între 1969 și 1975.
Constantin Amariei a fost distins cu numeroase ordine și decorații, precum „Ordinul Muncii“ clasa a III-a (1959), clasa a II-a (1962); Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a V-a (1964) și Ordinul „23 August“ clasa a IV-a (1971).