Gheorghe Adamescu s-a născut pe 23 iulie 1869, în București și a decedat pe 4 aprilie 1942, tot în București. A fost un istoric literar, bibliograf, profesor de limba română și limba latină și autor al unor lucrări de referință în perioada interbelică. A fost recunoscut ca membru corespondent al Academiei Române din anul 1921.
Cuprins
Biografie
S-a născut în familia preotului Andrei și a soției sale și Anghelina. Gheorghe Adamescu și-a început studiile la Liceul „Sfântul Sava” din București, mai apoi a absolvit Facultatea de litere și Filozofie a Universității din București. În cadrul formării sale academice, a urmat programe de specializare la Geneva și Paris, participând la cursuri la École des Hautes Études și École de Chartres.
Cariera sa didactică a debutat prin predarea la Școala Gimnazială din Galați în perioada 1891-1894, după care a continuat să predea la Liceul „Gheorghe Lazăr” și Liceul „Sfântul Sava” din București. În afara activității didactice, Gheorghe Adamescu a ocupat funcții administrative relevante în sistemul educațional și în Ministerul Instrucțiunii Publice, fiind și secretar al Asociației Corpului Didactic și subdirector la Institutul de Literatură și Bibliografie.
Opere
Activitatea literară și de cercetare a lui Gheorghe Adamescu s-a concretizat în mai multe lucrări importante, printre care se numără:
- Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească“. Partea II: Dicționarul geografic și istoric universal (1931, Editura „Cartea Românească“).
- Noțiuni de istoria limbii și literaturii românești (1894, București).
- Istoria literaturii române pentru școalele normale de învățători și învățătoare (1910, București).
- Contribuțiune la bibliografia românească, I-III (1921-1928, București).
Din aceeași categorie
Monica Voichița Acalovschi
